Paraziți și prizonieri în oaza de liniște. Fragmente de antropologia turismului la Bran și Moieciu – MARIA RĂDAN-PAPASIMA

Turismul rural este o practică ancorată într-un discurs care laudă binefacerile naturii, caracterul autentic al comunităților, frumusețea tradițiilor, meșteșugurile și produsele locale. În România, zona Bran-Moieciu este supranumită „leagănul turismului rural”, iar proprietarii de pensiuni din cele două localități își invită oaspeții să petreacă sejururi relaxante într-o „oază de liniște”. În spatele limbajului poetic, datele arată că între 1998 și 2014, numărul pensiunilor din zonă a crescut de la 69, la 542 – fără a socoti și cazările neînregistrate, al căror număr este și el de ordinul sutelor. Într-o perioadă relativ scurtă de timp, zona a trecut de la o economie predominant agro-pastorală, la una bazată pe turism, fiind marcată de transformări sociale importante. Acest text, bazat pe cercetarea mea de doctorat, caută să surprindă o parte dintre aceste transformări. Încep prin schițarea unui context mai larg în care se pot descoperi originile discursului care esteticizează viața la țară. Arăt apoi cum la Bran și Moieciu, prin interacțiunile lor, turiștii și proprietarii de pensiuni au pus în mișcare un proces de descoperire și reinventare a ruralului ce reflectă schimbări mai ample din societatea românească în perioada postsocialistă. Observarea acestor interacțiuni îmi oferă, totodată, ocazia de a reflecta asupra naturii ospitalității, observând cum turiștii, uneori, se pot transforma în paraziți sau în prizonieri.În lectura actriței Katia Pascariu, cu o ilustrație de Andrei Popahttps://antropedia.com/sfertulacademic/maria-radan-papasima/