Ce ne spun scamele – MAGDALENA CRĂCIUN

Mai devreme sau mai târziu, hainele se strică. Fibrele îmbătrânesc, țesăturile se răresc, cusăturile se rup, culorile se estompează, croielile se strică. Însă pentru interlocutoarele mele, femei între 22 și 47 de ani întâlnite într-un mic oraș din sudul României în timp ce realizam o cercetare despre garderobe, apariția scamelor pare să fie semnul de decădere materială cel mai deranjant. Antropologia oferă instrumente teoretice și metodologice pentru a înțelege de ce ceva atât de nesemnificativ ca scamele pot spune multe despre societate. În plan material, apariția și dezvoltarea lor este considerată atât un indicator al unei materialități defectuoase, cât și un indicator al purtării îndelungate și, posibil, neglijenței și sărăciei. În plan social, prezența scamelor limitează capacitatea persoanei de a-și proiecta sinele dorit. Mai mult, sugerează incapacitatea individului de a prezenta în public un eu reînnoit și afectează înțelegerea propriei valori. Emoțiile stârnite de scame sunt manifestări din registrul afectiv ale unui proces continuu de reflecție asupra valorii în România post-socialistă. Apariția și dezvoltarea scamelor sunt mai mult decât schimbări materiale obișnuite în viața textilelor. Ele perturbă un proces comun de creare a valorii personale prin intermediul îmbrăcăminții și aduc în prim plan o predispoziție recentă de a echivala valoarea obiectelor cu valoarea oamenilor.În lectura actriței Katia Pascariu, cu o ilustrație de Carine Arnakishttps://antropedia.com/sfertulacademic/magda-craciun/