Badante pe front. Despre migrație și muncă de îngrijire – DINU GUȚU

Deși migrația femeilor a fost printre cele mai de amploare fenomene sociale ale tranziției, cercetările românești despre badante sunt aproape inexistente. Explicațiile pot fi multiple, dar cred că pornesc de la condiția badantei, caracterizată de „inegalitate de gen, exploatare, lucru și cetățenie la negru și lipsa definirii unor abilități de muncă concrete, stând într-o casă cu persoane asistate, o activitate care poate fi comparată cu cea a unei asistente nou intrate într-o instituție totală”(Chiaretti, 2005).Femeile din Sudul Global, „servante ale globalizării” (Parreñas, 2015), ajung să migreze și să-și părăsească propriile familii pentru a oferi îngrijire altor familii din Nordul sau Vestul Global într-un context mai profitabil financiar, în timp ce în propriile case, alte femei cu situații mai proaste au grijă de copii și familie. Astfel se formează „rețelele globale de îngrijire” (Yeates, 2012). Așadar, pierderea pe termen lung a resursei de îngrijire atât formală, cât și informală și a resurselor familiale din țările de baștină are ca rezultat un „care drain” (Bauer, 2013), fenomen mult mai puțin vizibil decât „brain drain-ul”, dar cu pierderi la fel de semnificative pentru țara de origine. Redistribuirea muncii de îngrijire formează astăzi o „diviziune internațională a muncii reproductive” (Parreñas, 2005), cu efecte psihice și emoționale pentru femeile implicate. În același timp, rutina muncii de badantă face dificilă punerea unei granițe dintre muncă și relație personală cu vârstnicul (Ungerson, 2005).În lectura actorului Daniel Popa, cu o ilustrație de Loreta Isac-Cojocaruhttps://antropedia.com/sfertulacademic/dinu-gutu/