Binecuvântarea viitoare a lucrării

„Evreii erau la lucru și construiau templul. Totuși, munca era contaminată. Tot ceea ce ei făceau și atingeau era contaminat. Pentru că ei erau păcătoși corupți, tot ceea ce ei aduceau ca jertfă era necurat. [...] Așadar, ei făceau ceea ce trebuiau să facă, însă nu s-au pocăit de multele lor păcate. Și rezultatul este că aceasta clădire, acest templu pe care ei trebuie să-l construiască devenise corupt. De ce le spune lucrul acesta Dumnezeu? Dumnezeu le atrage atenția cu privire la motivele cu care ei fac lucrarea. Îi întreabă: „De ce v-ați dus să reconstruiti templul?” Mulți dintre ei se pare că s-au dus să construiască templul așteptându-se ca în momentul în care vor construi templul să li se transfere ceva din sfințenia acestuia. Pentru că făceau o lucrare sfântă, într-un loc sfânt, ei să devină un popor sfânt. Ei, de fapt, au întors pe dos ceea ce Dumnezeu le-a zis. În loc ca să caute să devină sfinți prin faptul că făceau lucrarea, trebuiau să devină sfinți pentru a putea face lucrarea. În loc ca sfințenia să se transmită de la lucrarea pe care o făceau, ei de fapt murdăreau lucrarea. Aducând boala păcatului în lucrarea pe care ei o făceau, au distrus lucrarea. Acum, ar fi un lucru foarte trist dacă totul s-ar opri aici. Pentru că mesajul ar fi atunci: dacă nu ești desăvârșit, nu poți să faci nimic. Ne-am opri aici. Iar îndemnul în momentul acela ar fi: dacă nu ești desăvârșit, în niciun caz să te aproprii de lucrarea Domnului, pentru că o vei distruge. Dar cartea Hagai nu se termină aici.” (Pastor R. K.)